Ceea ce a marcat evoluția economică globală din ultimele decenii este procesul de globalizare, întrucât liberul schimb și instituțiile multilaterale au ajuns să obțină un statut primordial în societățile actuale. Mari puteri ale lumii, precum SUA, China, UE și BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) își fac tot mai puternic simțită implicarea în elaborarea și diseminarea standardelor, atât la nivel internațional, cât și la nivel regional sau local, iar acest lucru este esențial în obținerea consensului și a interoperabilității dintre state.
Având caracter voluntar în aplicare, standardele comune sau tehnice sunt instrumentele ce oferă cele mai bune soluții pentru dobândirea eficienței, reducerea costurilor și creșterea economică a oricărui stat de pe glob. În actualitate, însă, standardizarea devine un mijloc de stabilire a conflictelor dintre marile puteri, în acest sens, fiind evidentă participarea și implicarea statului chinez, ca mare putere mondială, în procesul de standardizare internațională.
Acesta este și subiectul pe care Björn Fägersten și Tim Rühlig, cercetători aparținând Institutului Suedez de Afaceri Internaționale (UI), îl abordează în Puterea standardelor Chinei și implicațiile sale geopolitice în Europa. Studiul reprezintă o analiză a evoluției standardelor chineze și a implicațiilor pe care acestea le pot avea asupra sistemul de standardizare europeană și internațională.
Dacă în Europa standardizarea este o acțiune unitară, voluntară și stabilită prin consens la nivelul celor 34 de state membre CEN (Comitetul European de Standardizare) și CENELEC (Comitetul European pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii), iar în America standardizarea este competitivă, și piața determină ce standarde predomină în fața altora, în China, standardizarea este considerată o măsură protecționistă de asigurare a dezvoltării industriei. Aceasta deține o forță imensă în stat, standardele relevante pentru China nefiind doar cele internaționale, recunoscute de legea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), care tratează standardele tehnice internaționale drept referințe importante în determinarea barierelor tehnice comerciale, ci și standarde interne, justificate ca fiind mijloace de îmbunătățire a calității produselor chinezești.
În decursul ultimilor 5 ani, China și-a schimbat politica și și-a creat o nouă reformă în standardizare, aceasta trebuind să fie aplicată integral până la sfârșitul anului 2020. Astfel, se dorește să se creeze un echilibru între prezervarea controlului de către partidul unic aflat la puterea RPC (Republicii Populare Chineze), care elaborează standarde cu statut obligatoriu, și încurajarea companiilor private în ceea ce privește inovarea și crearea propriilor standarde cu statut voluntar.
Spre deosebire de sistemul european de standardizare, în cadrul celui chinez, standardele elaborate de companiilor private sunt considerate specificații ale produselor, trecute în mod obligatoriu în registrul național pentru a putea fi monitorizate de către autoritățile chineze. Se încearcă așadar: introducerea liberalizării economice fără a slăbi controlul partidului unic.
În afara reformei sale interne, China și-a intensificat acțiunile de implicare în standardizarea internațională. Statul investește masiv la ora actuală în domeniul cercetării și dezvoltării și contribuie în mod regulat în standardizarea tehnică internațională. Astfel, China primește din ce în ce mai multe poziții de conducere în consiliile, comitetele și subcomitetele tehnice și în grupurile de lucru ale ISO (Organizația Internațională de Standardizare), IEC (Comisia Electrotehnică Internațională) și ITU (Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor). Acest lucru poate fi exemplificat prin faptul că ultimul președinte al ISO, dar și actualul președinte al IEC aparțin Chinei.
Influența Chinei în standardizarea internațională este semnificativă și statul este din ce în ce mai activ, atingând nivelul de implicare al unor state puternice, precum Canada, Australia sau Spania. Cu toate acestea, RPC încă nu a depășit state ca Germania, SUA, Japonia, Marea Britanie sau Franța care dețin încă mai multe funcții de conducere în comitetele tehnice internaționale. China nu a ajuns, deci, să câștige atât de multă influență pe cât își dorește, însă urmărește să obțină avantajul „primului venit” aducând în discuție multe teme noi de standardizare și comercializând tehnologia inovatoare foarte repede.
O altă strategie a Chinei este reprezentată de Inițiativa Belt and Road (BRI) menită să construiască o rețea comercială și de infrastructură care să lege Asia cu Europa și Africa. Aceasta presupune internaționalizarea standardelor chineze cu scopul de a fi adoptate de-a lungul BRI, fără să le contrazică, conform SAC (Administrației de Standardizare din China), pe cele internaționale elaborate în cadrul ISO și IEC.
Încercările chineze de a internaționaliza standardele interne în afara instituțiilor existente de-a lungul BRI reprezintă o preocupare majoră pentru UE. Europa ar trebui, în acest sens, să evidențieze beneficiile standardelor globale în rândul companiilor din China pentru a crește competitivitatea și calitatea produselor, în detrimentul protecționismului, dar și să își fundamenteze strategia de conectivitate cu Asia.
Europa este încurajată, așadar, prin studiul celor doi cercetători suedezi, să se implice mai mult în strategiile de standardizare la nivel tehnic. Deja, UE a făcut ca standardizarea să devină una dintre prioritățile sale din 2018, iar faptul că România va găzdui, în cadrul deținerii Președinției Uniunii Europene, o întâlnire la nivel înalt privind standardizarea, pe 7 iunie 2019, în București, în prezența ministrului economiei, reprezentanților Comisiei Europene, ale altor instituții europene reprezentative și ale organismelor de standardizare europene, demonstrează importanța oferită standardizării la nivel european. UE ar trebui să înțealagă statutul actual de dezvoltare al Chinei și să promoveze modelul european și să salute angajamentul activ și constructiv al Chinei cu ISO și IEC.
