Bitcoin nu mai reprezintă o necunoscută pentru mulți dintre noi. Criptomoneda lansată acum mai bine de 10 ani de către Satoshi Nakamoto este cea mai populară monedă virtuală, dar și prima care a intrat în atenția opiniei publice. Pe lângă bitcoin, pe piață mai există peste 2000 de monede virtuale, iar pe zi ce trece continuă să apară și altele.
Moneda digitală poate fi folosită pentru a cumpăra obiecte și servicii, dar spre deosebire de moneda „reală”, criptomoneda nu trebuie să fie emisă de către un guvern sau o bancă, ci folosește criptografia pentru a conecta transferurile prin rețeaua de internet și pentru validarea tranzacție. Criptomonedele, precum bitcoin, permit descentralizarea și sunt controlate de către dezvoltatorii și utilizatorii săi din mediul online.
Organizația Internațională de Standardizare (ISO) a elaborat în anul 1978 standardul ISO 4217. Standardul, aprobat de Banca Mondială, reglementează codurile din trei litere pentru valute care sunt utilizate de băncile din întreaga lume pentru tranzacțiile financiare. (RON pentru leul românesc, USD pentru dolarul american, EUR pentru euro etc.).
Standardul poate aloca circa 500 de coduri, dar nu face față la explozia masivă de criptomonede din ultimii ani.
În cadrul comitetului tehnic ISO/TC 68 s-au creat grupurile de lucru WG 17 – Aspecte de securitate ale monedelor digitale și WG 3 – Digital Token Identifier (DTI). Aceste grupuri de lucru au ca obiectiv examinarea securității monedelor digitale pentru a elabora un viitor standard.
În timp ce banii fizici sunt deja bine susținuți de politici, legi și reglementări bancare, pentru criptomonede trebuie rezolvate trei probleme legate de securitate.
- Încredere – ecosistemul financiar internațional trebuie să garanteze plățile și tranzacțiile financiare;
- Răspundere obligatorie – investițiile care susțin un ecosistem financiar trebuie să nu aibă ramificații legale negative;
- Confidențialitate – consumatorul cu infrastructura financiară de sprijin trebuie să se asigure că informațiile rămân private atunci când este cazul.
Standardele pe care le avem trebuie actualizate pentru a se asigura interoperabilitatea între sistemele recunoscute de monede digitale. Acesta va fi primul pas către acceptarea universală. Încrederea este primordială: fără acest factor, toată tehnologia din lume nu va oferi răspunsul, spune domnul Edward Scheidt președinte al grupului de lucru ISO/TC 68/SC 2/WG 17.
Dacă transferăm o sută de dolari americani într-un cont sunt utilizate automat codurile valutare ISO 4217, care identifică dolarii americani drept „USD”. Toate băncile știu exact ce înseamnă acest lucru și nu pot există confuzii.
Cu toate acestea, pentru moneda digitală nu există identificatori, nume sau coduri valutare oficiale. Băncile pot diferenția dolarii americani de euro, dar nu pot face diferența, de exemplu, între Bitcoin și Ethereum. În prezent nu există nicio autoritate în lume care să răspundă de monedele digitale, deci nu există o modalitate oficială de a defini Bitcoin sau orice altă monedă digitală și niciun identificator universal recunoscut pentru acestea.
Deoarece criptomonedele nu sunt emise de autorități monetare, în anul 2016 s-a stabilit că acestora nu li se pot atribui coduri valutare conform cu ISO 4217. Cu toate acestea, ISO a identificat nevoia elaborării unui standard separat care să atribuie coduri pentru criptomonede.
La fel ca în cazul tuturor documentelor tehnice ISO, standardul elaborat va trasa linii directoare pentru cele mai bune practici, nu și reglementări. Acest lucru, însă, nu va însemna că toate monedele digitale care vor primi identificatori vor fi fiabile sau valoroase.
