Decizia Curţii Constituţionale nr. 365/2017
referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 163/2015 privind standardizarea naţională
(publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 578 din 19/07/2017>
Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 163/2015 privind standardizarea naţională, excepţie ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care s-a cerut instanţei obligarea Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Cluj la comunicarea informaţiilor de interes public, respectiv a conţinutului unui standard şi la sancţionarea persoanei responsabile de necomunicarea acestor informaţii.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie analiza dispoziţiilor art. 8 din legea menţionată mai sus, care prevede că standardele române, standardele europene, standardele internaţionale şi documentele de standardizare europeană şi internaţională, inclusiv proiectele lor, sunt considerate documentaţii ştiinţifice în sensul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt protejate prin drepturi de autor, reproducerea integrală sau parţială şi difuzarea acestora se admit numai dacă există în prealabil acordul scris al Asociaţiei de Standardizare din Romania – ASRO, care este organismul naţional de standardizare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textele de lege criticate sunt de natură a pune în pericol apărarea dreptului la informaţie. Se arată că standardele solicitate de acesta în cauza în soluţionarea căreia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate au valoare de act normativ, întrucât conţin reguli necesare, suficiente şi posibile, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, şi “sunt folosite de pârâtă în mod necesar şi suficient (deci nu opţional) pentru a aplica legea, a folosi niveluri maxim admisibile de zgomot, a efectua măsurătorile după anumite reguli şi, în general, pentru a-şi desfăşura activitatea”.
Curtea Constituţională a reţinut că definiţia standardului este dată de art. 2 pct. 1 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1.025/2012 care precizează că standardul reprezintă o specificaţie tehnică, adoptată de un organism de standardizare recunoscut, pentru aplicare repetată sau continuă, a cărei respectare nu este obligatorie.
S-a considerat că în condiţiile în care dreptul de autor dă naştere unor drepturi patrimoniale rezultate din utilizarea operei, condiţionarea obţinerii standardelor de plata unei sume de bani care reprezintă, în fapt, contravaloarea utilizării obiectului dreptului de autor nu contravine dreptului la informaţie. Astfel, standardele beneficiază de protecţie oferită prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care concretizează această protecţie legală în dreptul pe care i-l conferă autorului unei opere de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică [art. 10 lit. a) din lege], utilizarea unei opere dând naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza sau de a interzice reproducerea şi/sau distribuirea operei. Această protecţia este în spiritul prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate privată şi permite stabilirea prin lege a conţinutului şi a limitelor acestuia.
Legea nr. 163/2015 armonizează activitatea de standardizare naţională cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996, recunoscând caracterul de documentaţie ştiinţifică al standardelor, acestea bucurându-se, astfel, de protecţia conferită dreptului de autor [art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996] şi sunt accesibile, inclusiv în ce priveşte conţinutul lor cu valoare ştiinţifică, dar numai după achitarea unei sume de bani corespunzătoare dreptului de autor protejat.
Curtea constată că nu poate fi reţinută critica formulată de autorul excepţiei, întrucât textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu interzic accesul liber la o informaţie de interes public, ci doar consacră caracterul de documentaţie ştiinţifică a standardelor, plasându-le în sfera de aplicare a Legii nr. 8/1996, ceea ce le conferă un regim diferit de cel al actelor normative cu care autorul excepţiei pretinde că ar putea fi asimilate.
Astfel, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată prin Decizia nr. 365/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 578/2017.
Conform art. 145 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.
Consilier juridic ASRO, Mihaela Vorovenci
